Wolf-lapin un concept antagonic intrigant. Exista aci o polaritate intrinseca, un dualism existential extrem, daramarea oricarei posibilitati dialogice dintre lup si miel, personajele principale ale fabùlei. Concept vanatoresc crud ce in postmodernitate isi are apogeul sau extrem, concept exprimat insa inca din societatile arhaice, si anume acela de “cel mai slab o pateste” (vezi situatia iepureasca a epurasului devorat). Imbinand cele doua extreme caracteriale transpare astfel caracterul contradictoriu al personalitatii sau al tendintelor. O fi nevroza freudiana, laceratie anselmiana sau simpla schizofrenie (2 tipuri de comportament ce sunt diametral opuse intalnite intr-o singura personalitate). Apoi antagonismul radical este adancit post-mortem (caci deja o fi deja murit bietu epuras) de terminologia academica data spre studiu in …2 limbi. In constructia “lup-epur” se da pe fata insasi tragiditatea si destinul societatii. Analizarea atenta a binomului ne arata insa cine detine suprematia: the wolf adica. deci se face constient o ierarhizare a puterii in stat si in “stat pe net”.
Atentie, ideatorul magistralului concept filosofic este Rony, un amic drag!
ideea de doua parti diametral opuse intr-o singura persoana nu e de ieri, de azi. asa suntem ca oameni, insa daca cele doua parti ajung sa se rafuiasca in idei, concepte si principii, atunci se ajunge la schizofrenie. asa ca beware
Da, de la Platon. parca si vedem pe corp luandu-se la hartza cu sufletul. ..
De fapt conceptul wulf-lapin se refera mai degraba la dihotomia dintre cele doua bestii. Anselm Grùn se refera la idea lui Jung precum ca in noi sunt doua dinamici: una luminoasa si una umbroasa. Problematica nu e eliminarea celei umbroase (in cazul nostru lupul) ci concilierea epurului cu penultimul citat, adica sus-numitul lup.
Intr-adevar in multe lucruri exista un dualism insesizabil de multi. Unii se cred lupi dar vor sa para iepurasi sau miei. Dar si Isus a vazut perversitatea naturii umane vorbind despre “lupi imbracati in haine de oi”. Insa si acesti lupi imbracati in haine mielusesti sau iepuresti mai au, in viziunea mea, inca o natura duala si eu ajung la o continua dedublare, un cerc vicios al tranzitiei iepure-lup. Si anume ce-a de-a doua natura dubla ar fi “eul” acestor asa-zise personalitati. Toti cei care au natura externa lupeasca, in interior au o natura foarte slaba, iepureasca. Daca-i descoperi in momentele vulnerabile ti se face mila si vrei sa-i ajuti sa se vindece. Insa, imediat dupa aceasta coltii infami isi fac aparitia si musca mana celui ce le-a pansat “eul”.
Insa daca ar fi sa interpretam in sens “nietzschean” si in raport cu valorizarile societatii, nu putem situa neaparat binele in dreptul iepurasului sau raul fata de lup. Nietzsche vede si el un dualism in societate, doua clase de oameni pe care noi le putem denumi: o clasa a iepurasilor - inferioara si o clasa a lupilor - superioara. Iepurasii apreciaza ca valori mila, mediocritatea, pasivitatea in timp ce lupii apreciaza mandria, dispretul, curajul. Acum cred eu ca si societatea ii apreciaza pe lupi si apreciaza aceste valori: daca esti lup poti avea orice si chiar si lumea te apreciaza. Insa pt. a castiga inima iepurasilor fricosi, clasa celor multi si nevinovati, tb. sa para iepurasi, dar cum le-a castigat increderea, ii asteapta in dosul vizuinii promisiunilor electorale si-i sfasie nemilos. Dar lupii nu realizeaza ca, cu fiecare iepuras sfasiat, devin mai lupi in exterior si mai iepuresti in interior, coltii crescand atat de mult ca sfasie si propria inima, propriul eu, propria persoana intrucat ei nu s-au nascut sa fie lupi ci iepurasi!
Aceasta fu parerea specialistului pisholog mariusescu in ce priveste faimosul conept ronyan wolf-lapin.
http://marinecave.com/character_profiles.htm