Tu vorbeai de o presupusa libertate si ca religiosii au ‘adevarul propriu’ absolut de la care nu fac rabat (acuzatie de lipsa de elasticitate si adaptabilitate la exigentele existentiale moderne).
Dreptate? Nu prea ai. Zici ca religiosii incuie conceptele intr-o colivie controlata de Biblie doar, indiferent de rationalitatea si justetea argumentelor externe acestui Adevar biblic.
Argumente externe Biblie? Unii filosofi se gasesc intr-o anumita corespondenta cu Biblia:
Iti spun pe scurt cum te considera pe tine KIERKEGAARD: iubitor de estetica, caracteristica a post-modernitatii: tema preferata a esteticii e placerea dragostei afara din orice schema sociala sau etica care ar ingradi-o (asta e libertatea sau adevarul tau). cine traieste din placere traieste sub tutela imediatului, adica o forma inferioara de existenta in care spiritul nu a ajuns inca la maturitatea de a se poseda pe sine, lucru ce emana o neliniste ce e proprie naturii ce si-a pierdut inocenta.
Omul etic, in antiteza, e cel ce nu e condus de simtul necesitatii dictat din extern, ci de interiorul sau, ce e expresia esentei sale.
Si pozitia kierkegaardiana nu e departe de “constienta morala” a lui Kant, sau de “superomul” lui Nietzsche, pt ca personalitatea lui Kierkegaard asculta de legea morala in universalitatea ei.
Totusi, idealul etic, chiar de e construit in interior, nu e un ideal abstract sau ingradit, trait in izolare. Cine traieste eticamente actualizeaza in viata proprie universalul si realizeaza in sine omul paradigmatic, fara a se dezbraca de concretetea sa (ce ar avea ca sfarsit dizolvarea in nimic), ci penetrand universalitatea.
Omul estetic e cel care merge la ‘nemereala’, nelinistitul de el. El e apa tulbure si mica ce nu trece de genunchiul broastei. Cel etic, conservandu-si concretetea, face din sine omul universal, ce are sediul in sine insusi. El è apa curata si adanca.
Raportul estetic (amoros) intre doua persoane are un fundal de vulgaritate pt ca e ofensiv : aceasta vine din dorinta de a se uni cu o persoana, ca si cu un lucru finit. Daca omul este o substanta etica, nu poate fi egalat cu un lucru, care se poseda si apoi se lasa, sau cu un mijloc de satisfacere a unei nevoi sau unei placeri. Cam asa se poate interpreta pozitia ta. Tu vrei sa cuceresti cu armele gresite. Esti conditionat de societatea actuala care le foloseste. Asta nu inseamna ca vor “tzine” cu un crestin.
Estetic ar fi posibil si chiar de dorit o lejeritate morala. Pt o persoana etica insa e imposibil sa se lase dusa de nas de estetica. Stadiul etic (la care nu cred ca ai ajuns sau vei ajunge vreodata daca iti pastrezi rigiditatea asta ideological actuala) nu descalifica pe cel estetic; mai degraba il domina, il controleaza, rezervandu-i o functie subordonata, secundara.
Commenti Recenti